Ce tratamente pentru vitiligo își pot face apariția în viitor?

Axele principale în terapia vitiligo

Un grup de cercetători de la University of Massachusetts Medical School a publicat în Dermatologic Clinics Journal un articol care face o trecere în revistă a tratamentelor promițătoare pentru vitiligo cu perspective de a intra în zona studiilor clinice.

Așa cum este înțeleasă afecțiunea în acest moment, pentru a pentru a avea succes, un tratament trebuie să încoporeze trei abordări:

    • reducerea stresului asupra melanocitelor
    • reglarea răspunsului autoimun
    • stimularea regenerării melanocitice

Tratamentele existente adresează parțial aceste abordări. Tratamentele viitorului vor trebui să se concentreze asupra lor, poate folosindu-le în tandem pentru atingerea unui răspuns general îmbunătățit.

Patogenia vitiligo începe atunci când melanocite modificate încep sa manifeste un nivel crescut al stresului celular. Aceasta declanșează un răspuns autoimun care vizează și distruge melanocitele ducând la aparitția cunoscutelor pete. Repigmentarea presupune cultivarea și migrarea celuleor pigmentare, în multe cazuri de la baza foliculilor de păr

Reducerea stresului asupra melanocitelor

Aparenta reducere a enzimei numite catalază în epiderma pacienților cu vitiligo, precum și nivelurile crescute ale speciilor reactive de oxigen (ROS) converg către ipoteza că tratarea pacieților cu antioxidanți sau controlarea speciilor reactive de oxigen ar putea reprezenta o strategie eficientă de tratament.

Pseudocatalaza denumește o cremă pentru tratamentul vitiligo compusă din ioni de metal capabili să transforme H2O2 (Peroxid de hidrogen), o specie reactivă de oxigen, în apă și oxigen. 

Autorii trecerii in revistă concluzionează că deși studiile inițiale cu pseudocatalază au părut promițătoare, ele nu au fost efectuate controlat sau în regim de studiu-orb iar alte studii care le-au urmat nu au putut reproduce rezultatele pozitive. Este neclar dacă această strategie de tratament poate fi optimizată sau îmbunătațită pentru dezvoltarea unor terapii de viitor.

Produsele naturale administrate oral sau topic, vitaminele și suplimentele alimentare au fost sugerate ca posibile terapii datorită proprietăților lor antioxidante și anti-inflamatoare. Suplimentul Ginko biloba a fost testat in două mici studii clinice și s-a raportat îmbunătățirea răspunsului la terapia nbUVB. Deasemenea un alt studiu a raportat că extractul Polypodium leucotomos a îmbunătățit eficacitatea nbUVB în comparație cu efectul placebo. Într-un grup de pacienți unde s-a administrat o plajă de antioxidanți formată din acid alfa-lipoic, vitamina C, vitamina E și acizi grași polisaturați a fost raportată creșterea eficienței terapiei nbUVB.

Reglarea răspunsului autoimun

HSP70i (Proteină de șoc termic 70) Un grup de cercetători a raportat rolul proteinei de șoc HSP70i in patogenia vitiligo, sugerând că este eliberată de melanocitele aflate sub stres și inițiază procesul de inflamație a pielii. Aceștia au descoperit că mutațiile proteinei o fac mai puțin imunogenică și a părut că induce toleranță atunci când a prevenit apariția bolii pe modele de șoareci. Cercetătorii au propus testarea viitoare a acestui nou tratamnet deși livrarea prin ADN a unei proteine mutante va dura ceva timp să fie dezvoltată și testată.

IFN-γ/CXCL10 (Interferon-gamma) Această axă critică de semnalizare este necesară pentru progresia și întreținerea vitiligo și există ipoteze care spun ca vizarea acestei axe poate reprezenta o strategie eficientă de tratament. O varietate de anticorpi și inhibitori moleculari au fost deja dezvoltați pentru a viza componente ale acestei axe.: IFN-γ, CXCL10, și CXCL10 receptor CXCR3. Aflate încă la nivelul studiilor clinice inițiale pentru tratamentul altor afecțiuni autoimune decât vitiligo, ele par a fi sigure pentru tratamentul altor boli autoimune precum psoriszis, artrită reumatoidă și boala Chron. Cele mai multe dintre aceste studii nu și-au dovedit eficiența pentru că IFN-γ nu este una din cytokinele principale în aceste afecțiuni. Descoperiri recente sugerează că vitiligo ar fi o afecțiune “optimă” pentru testarea acestor anticorpi și inhibitori moleculari.

Semnalizarea JAK-STAT Semnalizarea JAK este resposabilă de transmiterea semnalelor extracelulare ale citokinelor precum IFN-γ către nucleul celulelor pigmentare. In cazul acestor tratamente incipiente, inhibitorii moleculor JAK previn transmiterea semnalelor către nucleu. Unul dintre acești inhibitori este tonfacitinib, folosit în tratamentele artirelor reumatoide. În prezent, se efecuteaza teste clinice pentru determinarea eficienței folosirii ruxolitinib topic 1,5% în tratamentul vitiligo.

Stimularea regenerării melanocitice

Alfa-MSH (hormon de stimulare a melanocitelor)
Fototerapia este în prezent prima linie de atac în tratamentul vitiligo. Deși mecanismele efectelor terapeutice nu sunt pe deplin înțelese, se presupune că repigmentarea în urma fototerapiei se datoreaza abitității de a induce imunosupresie în același timp cu prolieferarea celulelor pigmentare.
Hormonul Alfa-MSH este un hormon natural care stimuleaza generarea melanocitelor și este aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului pentru diminuarea fotosensibilității la pacienții cu protoporfiria eritropoietica. Studii recente au încercat să verifice siguranța si eficiența unui implant subcutanat cu afamelanotide în combinație cu terapia nb-UVB. Terapia a fost bine tolerată deși un număr de subiecți au raportat greață și vărsături, motiv pentru care s-au retras din test. Tratamentul combinat a dus la rezultate mai rapide și la o repigmentare totală mai bună în comparație cu NB UVB administrat ca unică terapie.

Semnalizarea WNT Semnalizarea WNT se ocupă de promovarea diferențierii precursorilor melanocitelor în piele. Un studiu recent a raportat că melanocitele pacienților cu vitiligo au o semnalizare WNT disfuncțională.

Această ipoteză afirmă ca semnalizarea defectuoasă contribuie la patogeneza afecțiunii în principal prin inhibarea regenerării melanocitelor și prin prevenirea repigmentării în timpul tratamentelor.
Studii vitro au sugerat că activatorii WNT ar putea spori diferențierea melanocitelor și ar putea constiui o terapie adjuvantă în regenerarea melanocitelor.

Soluții solare cu filtru selectiv Accesul la fototerapie rămâne o provocare pentru mulți pacienți. Adesea este necesară depasarea la clinică de două, trei ori pe săptămână timp de unul, doi ani pentru atingerea unor rezultate satisfăcătoare.
Expunerea la soare este o alternativă ieftină dar vine cu dezavantaje: este dificilă monitorizarea și expunerea are loc și sub lungimi de undă care nu ajută în tratamentul vitiligo.

Recent, o formulă topică pe baza de dimeticonă 1% a fost folosită pentru blocarea selectivă a lungimilor de undă sub 300 nm în timp ce lungimile terapeutice din spectrul NB-UVB (aproximativ 311-312 nm) au putut trece.

Un studiu din 2014 a găsit aplicarea acestei creme ca fiind sigură și eficientă în inducerea repigmentării pielii afectate. Descoperirea rămâne să fie confirmată de studii clinice la scară mare. Un inconvenient semnalat de cercetători este limitarea expunerii la soare a anumitor zone ale corpului în anumite perioade ale anului din cauza frigului. În același timp, radiațiile UVA cu potențial nociv nu sunt blocate de această crema ceea ce face acest tratament să fie mai puțin sigur decât terapia NB UVB

 

maparea tratamentelor emerente pe axele identificate de tratament

Maparea tratamentelor emergente pe axele principale de tratament

Sursa: Rashighi, M. & Harris, J. E. Vitiligo: pathogenesis and emerging treatments. Dermatol Clin 35, 257–265 (2017).