Candidam pentru un post de receptioner marfuri alimentare in Constanta.[..] La interviu, am remarcat cum privirile celor doi se tot indreptau asupra smocurilor de par albe si a petelor albe de pe piele. In timpul interviului m-au intrebat: "cum se numeste boala ta si se transmite de la om la om?" iar eu am raspuns " se numeste vitiligo si nu este transmisibila de la om la om ci este ceva ereditar". Am simtit cum deja nu mai vroiau sa ma vada si ca incercau sa scape de mine cat mai repede cautand tot felul de motive iar la sfarsit mi-au zis "nu acceptam angajati cu boli care strica aspectul fizic"
Fragmentul de mai sus este extras din marturia dureroasa a unui vizitator care vorbeste despre umilinta si discriminarea la care a fost supus din cauza afectiunii de care sufera.
Pentru multi dintre noi diagnosticul "vitiligo" este echivalent cu prabusirea cerului in cap. Aspectul fizic se schimba, respectul de sine scade si ajungi sa te intrebi "De ce mi s-a intamplat tocmai mie ?" Intrebare inutila in amalgamul de notiuni pe care trebuie sa le intelegi: afectiune autoimuna, plan de tratament, acceptare.
In aceste conditii, orice vorba buna din partea cuiva care traieste cu vitiligo este binevenita. Va invit sa impartasiti experienta voastra raspunzand la cele doua intrebari de mai jos. Cele mai interesante povestiri vor fi publicate, tinand cont de optiunea privind confidentialitatea.