Faptul că între factorii psihologici şi bolile dermatologice există o relaţie nu este deloc o noutate. Pielea şi sistemul nervos central împărtăşesc o serie de hormoni, neurotransmiţători şi receptori şi se dezvoltă din aceeaşi structură embrionară (Picardi & Abeni, 2001).
Revin cu rezultatele initiativei "Povesti despre vitiligo". Unii vizitatori ai sitului au decis sa completeze formularul si sa raspunda la cele doua intrebari: "In ce moment al vietii tale ai aflat ca ai vitiligo si cum te-a
Candidam pentru un post de receptioner marfuri alimentare in Constanta.[..] La interviul Face2Face, am remarcat cum privirile celor doi se tot indreptau asupra smocurilor de par albe si a petelor albe de pe piele. In timpul interviului m-au intrebat:
Având în vedere că efectele vitiligo se manifestă la nivel psihosocial si emoţional, tratamentul ar trebui să aibă ca şi scop şi îmbunătăţirea calităţii vietii, reducerea sentimentului de stigmatizare cauzat de această boală cronică. Schmid-Ott et al (2007) subliniază importanţa
Datorita naturii ei, afectiunea vitiligo este uneori asociata cu o varietate de efecte psihologice negative precum timiditatea si preocuparea excesiva asupra aspectului. Efectul negativ se rasfrange si asupra relatiilor, inclusiv cele de tip sexual
Intr-un studiu recent publicat in "European journal of Dermatology", cercetatorul grec O. Mouzas de la spitalul universitar din Atena, a demonstrat o legatura intre vitiligo si dereglarile de somn. Folosind o evidenta a tulburarilor de somn din timpul copilariei si adolescentei, Mouras
